CONCERTUL DIN 1992

MARELE CONCERT

Ma intreb,cateodata,cat adevar exista in afirmatia unora ca "fericirea s-ar masura in secunde?"Cat de mult ii poti ogeri proprilui suflet,propriului spirit,pentru a le incanta intr-o asemenea masura,incat sa iti doresti oprirea timpului in loc?Cat de profund putem aprecia fiecare dintre noi momente cu adevarat frumoase ale vietii?Cum am putea sa facem sa nu le mai pierdem niciodata,din clipa in care le traim?Seara de 1 octombrie a fost un vis,un vis pe care l-am trait cu ochii deschisi.O feerie pe care as fi vrut sa o prind in mana,sa o fac ghemotoc de raze sclipitoare,sa o duc acasa si sa o pastrez intr-un sertar ca pe o minune.Apoi,in unele seri sa desfasor ghemotocul de raze si sa-l transform din nou un feeria care a fost.Si poate asa,as deveni nemuritoare,caci retrairea unor astfel de clipe m-ar tine in viata la nesfarsit.
Din pacate,insa,astazi nu mai sunt zane bune amatoare de minuni.Si nici oameni nemuritori nu mai sunt...Admiratia mea pentru Michael,se cristalizeaza pe zi ce trece.Pe 1 octombrie cerul mi-a oferit o mostra autentica de fericire.ce as putea sa cer,din punct de vedere al fanului?Poate pentru foarte multi dintre cei aflati pe stadion in acea seara,show-ul a reprezentat o prestatie de inalt profesionalism a unui artist considerat o mare personalitate.Dar pentru noi,pentru fanii Michael Jackson capabili sa ridice nebunia la rang de virtute pentru a-si procura un bilet,pentru noi spectacolul a insemnat mult mai mult.Toate efectele alea de scena,luminile,sunetele,laserele,fumul,scanteile,tot ce a impresionat atat de mult pe unii,au insemnat de fapt mult mai putin decat simpla prezenta a lui Michael.Faptul ca 2 ore in sir el a fost acolo,consumand atata energie interioara incat ar fi putut pune in functiune o intreaga uzina a acestui fantastic show.Deja a inceput sa imi fie frica de cuvinte,fiindca ele au devenit neputincioase si au fost prea des folosite.Cateva crampeie din acest miracol imi trec prin fata ochilor....Aparitia exploziva,inebunitoare care me-a intins mervii la maxim,nervul unei coregrafii impecabile,gratia de felina imbinata paradoxal,cu o agresivitate imposibil de imaginat...senzatia de maret,atmosfera de templu in care se adancise intreg stadionul atunci cand zecile de mii de flacari scanteiau fericite la picioarele unui biet muritor...da,nu va mirati....ale unui simplu muritor care dadea,in acele momente tot ce avea mai bun in el.Am fost convinsa ca inaintea show-ului nu voi plange,ca voi contempla doar ceea ce vad,fiindca detestexalstarile alimentate cu buna stiinta.A fost o prostie.La "SHE'S OUT OF MY LIFE"am simtit ca ochii mi se umplu in lacrimi.Nu am vrut,dar s-a intamplat.Vocea tremurata a lui Michael umpluse tot vazduhul.Iar noi respingeam acel aer.Nu as fi crezut niciodata ca o voce umana poate sa iti atinga coarda sufletului atat de puternic incat sa te doara cu adevarat."HEAL THE WORLD","WILL YOU BE THERE" au fost momente pe care nu le voi uita.Poate ca expresia a devenit cam stereotipa,dar cred ca...intr-adevar in acele clipe,devenisem cu totii mai buni.Michael te face sa simti ca esti om,te face sa crezi intr-o lume mai buna,te desprinde de real si te poarta intr-o lume de basm...cat ii datoram pentru toate acestea?6800 lei mi s-au parut o absurditate ridicola.ceea ce ofera Michael nu se poate masura in bani.Nu stiu ce minune l-a coborat pe acest pamantean aici,printre noi,nici macar nu pot realiza de unde atata energie si dragoste in el insusi si cum de le imparte atat de usor?Michael nu mai este de mult un simplu artist el insusi este o arta.In spectacol el nu canta si danseaza.Spre deosebire de altii el TRAIESTE.O face stiind ca astfel daruieste celor din jur TOTUL.Nimeni nu ar putea sa ceara mai mult,pentru ca ar insemna sa ceara imposibilul.Poate nici acum nu realizam ca in acea seara 70.000 de mii de oameni au fost fericiti.Fani sau...ne-fani,admiratori inversunati sau...simpli curiosi au fost cu totii pentru o secunda,o oaza de bucurie si adevar,iar Michael este cel care ne-a ogerit acest "statut".Chiar si numai pentru o secunda.Are o forta magnifica in el,dar mai eles...un suflet de copil pe care nu si-l pierde niciodata,fiindca este tot ce are el mai bun,este pasaportul lui catre sugletele noastre.Michael nu este un zeu.Este un muritor,un muritor care nu traieste pentru el.Are si defecte...dar mai putine decat avem noi.Uraste si el,si in orice caz iubeste mai mult decat o facem noi.Poate,uneori minte....DAR NICIODATA OCHII CUIVA NU AU EXPRIMAT MAI MULT ADEVAR.Poate ca a pacatuit,hartuindu-se cu legile naturii pentru un strop de frumusete,dar...cu un zambet el isi rascumpara si aceasta greseala...Si atunci-asa cum spunea cineva,intr-o zi,cum sa-l mai cuprinzi in cuvinte?"AI GRIJA DOAMNE,DE ACEST SUBLIM PARADOX,FIINDCA DACA NU AI TU,CINE AT MAI PUTEA SA AIBA?...CINE MI L-AR MAI PUTEA READUCE INAPOI?

e foarte frumos....am inceput sa plang... ..e de nedesris...minunat ...ai impletit cuvintele atat de microbolant..incat..comentariul meu e de prisos...chiar m-ai uimit.....se vede ca aceste randuri provin din sufletul tau...nu pot spune decat: felicitari...chiar a meritat sa mai stau putin ca sa citesc... ..iti multumesc ca imparti aceste randuri cu noi....

ora 20.45.Snap si-a incheiat recitalui.Toti asteptam...marele concert.Niciodata nu mi s-a parut o ora atat de lunga.Stiu:o ora este o ora.Nu poate fi nici mai mica,nici mai mare.Su totusi,cand il astepti pe Michael jackson,timpul capata alte dimensiuni.da!Pentru prima data mi se intampla ca inaintea unui concert sa am emotii.Multi ma intreaba daca sunt fan Michael.Da sunt.Imi place foarte mult.Nici n-as sti sa spun ce imi place mai mult de la el.cantecele?Vocea?Dansul?El??Poate toate la un loc.Daca nu va mai canta?Un gand "negru"?!Il alung!Nu se poate intampla nimic.Astept!Totul e sa am rabdare...Lumea incepe sa se agite.Ei,si lumea asta...In Tribuna Oficiala isi face aparitia Emil Constantinescu.Pentru cateva momente,cei mai multi dintre spectatori se intorc cu spatele la scena,uitand cu desavarsire ce de fapt au venit pentru Michael.Pare,nici acum pentru o seara sau macar pentru cateva ore nu putem renunta la politica asta blestemata?Spititele se mai linistesc.Ma asez.Imi amintesc ce am simtit cand am ascultat prima data BILLIE JEAN.O va canta si-n seara asta?Mi-ar place!Ce mi-as mai dori sa cante?Toate piesele,daca se poate.Stiu insa ca nu se poate.Timpul nu-i va permite.Timpul...ma uit din nou la ceasul de pe panoul electronic al stadionului.Un gest care tinde sa devina tic.E 21.30.O voce sparge tacerea.E Marcel Avram.calm si sigur multumeste tuturor celor care intr-un fel sau altul,mai mult sau mai putin,au contribuit la realizarea acestui spectacol.Rosteste cateva nume.N-are importanta care.La unele publicul protesteaza.De ce oare in loc de "uuua" sau de "sus" sau de "jos' nu se scandeaza numele lui Michael?Sau a celui care vorbeste?Nu e el omul care cu atata efort,dar si cu multa dragoste ne-a oferit acest minunat concert?"Sunt convinsa ca vom demonstra lumii intregi ca iubim muzica pop...."Oare chiar o iubim?Peste 5 minute,Michael va...""5 minute?Prea mult!As vrea sa inceapa!Acum!Si...ochii nu mi se mai dezlipesc de pe ceas.21.40.Ultima ora.panoul electronic se stinge.Se sting si restul luminilor.Pe cele 2 ecrane asezate de-o parte si de alta a scenei apare chipul lui Michael.Imaginile se succed rapid.Sunt prezentate diferite momente ale turneului.Sunetul muzicii se amplifica.Tensiunea creste.creste si emotia.Din clipa in clipa trebuie sa apara.dar cand?Cum?Incerc sa nu pierd acest moment.si...deodata...Michael....pe scena.Cand?Cum?Sincer,nu stiu.Parca picase de undeva din cer.Ba nu.Parca era acolo dintotdeauna,doar ca nu l-am vazut eu.Imi propun sa fiu mai atenta la tot ce se intampla.Stiu ca va trebui sa scriu.Vreau sa vad,sa aud,dar,mai ales,sa retin tot!Vreau sa stiti adevarul?Nu reusesc!Torul se misca,totul curge atat de repede...Am senzatia ca sunt in mijlocul unui vartej.Ma poarta cum vrea el.As vrea sa dansez,sa cant,sa aplaud.Nici asta nu pot.In jurul meu sunt prea multi ..."linistiti".Isi spun ziaristi.Nu vreau sa supar pe nimeni.Dar nu stiu despre ce scriu ei?Nu pot sa cred ca cineva scrie despre muzica,fara sa traiasca muzica.cred ca si pietrele din jurul stadionului ar reactiona.Noroc ca totul e betonat!Numai cei din stanga si dreapta mea stau cuminti,ca la un spectacol de versuri patriotice.Aplauda.Nici prea tare,ca sa nu atraga atentia,nici prea incet ca sa nu fie criticati ca nu participa.Si....THRILLER!Intreg stadionul e in picioare.Pana si vecinii mei.In sfarsit!Cant si dansez.Toata oboseala acumulata de-a lungul zilei se risipeste.Nu stiu cat timp a trecut.Nici nu cred ca as vrea sa stiu.Imi doresc ca aceste 2 ore sa tina i vesnicie.Michael e...diabolic!Dar ce se intampla?Michael cade sau se arunca in genunchi.Se culca pe scena.canta.dar....Unul din oamenii sai,sare sa-l ajute."Nu e nevoie",pare a spune el."Sunt doar putin obosit".Se ridica Oftez usurata.Este acelasi.Plin de viata.canta si danseaza face piruete parca ar fi fermecat de batul vrajitoarei din poveste.De unde atata forta?..."HEAL THE WORLD".Globul pamantesc,copiii...brichete,mii de brichete.Toti suntem cu mainile pe sus ,intr-o unica unduire.Michael tine in brate o fetita.Nu se putea sa nu fie si ea un personaj de poveste.O saruta>Incet,tandru.Imaginea de pe ecran surprinde bucuria acestui ...copil...mai mare.E fericit!Macar pentru o clipa e fericit!Nu ,nu este acesta sfarsitul.Mai canta."MAN IN THE MIRROR".Echipa pregateste zborul.mike multumeste trupei.Fiecarui im in parte.Da,se apropie finalul.Isi pune costumul de cosmonaut.Si casca.Inca mai canta.isi lasa viziera.Se aude doar melodia si..un nor de fum...si...pe cer izbucnesc artificiile.Ultima floare.Liniste.Prea multa liniste.Parca mai astept sa se intample ceva.Si totusi...lumea se indreapta spre iesire....

Miana a scris:ora 20.45.Snap si-a incheiat recitalui.Toti asteptam...marele concert.Niciodata nu mi s-a parut o ora atat de lunga.Stiu:o ora este o ora.Nu poate fi nici mai mica,nici mai mare.Su totusi,cand il astepti pe Michael jackson,timpul capata alte dimensiuni.da!Pentru prima data mi se intampla ca inaintea unui concert sa am emotii.Multi ma intreaba daca sunt fan Michael.Da sunt.Imi place foarte mult.Nici n-as sti sa spun ce imi place mai mult de la el.cantecele?Vocea?Dansul?El??Poate toate la un loc.Daca nu va mai canta?Un gand "negru"?!Il alung!Nu se poate intampla nimic.Astept!Totul e sa am rabdare...Lumea incepe sa se agite.Ei,si lumea asta...In Tribuna Oficiala isi face aparitia Emil Constantinescu.Pentru cateva momente,cei mai multi dintre spectatori se intorc cu spatele la scena,uitand cu desavarsire ce de fapt au venit pentru Michael.Pare,nici acum pentru o seara sau macar pentru cateva ore nu putem renunta la politica asta blestemata?Spititele se mai linistesc.Ma asez.Imi amintesc ce am simtit cand am ascultat prima data BILLIE JEAN.O va canta si-n seara asta?Mi-ar place!Ce mi-as mai dori sa cante?Toate piesele,daca se poate.Stiu insa ca nu se poate.Timpul nu-i va permite.Timpul...ma uit din nou la ceasul de pe panoul electronic al stadionului.Un gest care tinde sa devina tic.E 21.30.O voce sparge tacerea.E Marcel Avram.calm si sigur multumeste tuturor celor care intr-un fel sau altul,mai mult sau mai putin,au contribuit la realizarea acestui spectacol.Rosteste cateva nume.N-are importanta care.La unele publicul protesteaza.De ce oare in loc de "uuua" sau de "sus" sau de "jos' nu se scandeaza numele lui Michael?Sau a celui care vorbeste?Nu e el omul care cu atata efort,dar si cu multa dragoste ne-a oferit acest minunat concert?"Sunt convinsa ca vom demonstra lumii intregi ca iubim muzica pop...."Oare chiar o iubim?Peste 5 minute,Michael va...""5 minute?Prea mult!As vrea sa inceapa!Acum!Si...ochii nu mi se mai dezlipesc de pe ceas.21.40.Ultima ora.panoul electronic se stinge.Se sting si restul luminilor.Pe cele 2 ecrane asezate de-o parte si de alta a scenei apare chipul lui Michael.Imaginile se succed rapid.Sunt prezentate diferite momente ale turneului.Sunetul muzicii se amplifica.Tensiunea creste.creste si emotia.Din clipa in clipa trebuie sa apara.dar cand?Cum?Incerc sa nu pierd acest moment.si...deodata...Michael....pe scena.Cand?Cum?Sincer,nu stiu.Parca picase de undeva din cer.Ba nu.Parca era acolo dintotdeauna,doar ca nu l-am vazut eu.Imi propun sa fiu mai atenta la tot ce se intampla.Stiu ca va trebui sa scriu.Vreau sa vad,sa aud,dar,mai ales,sa retin tot!Vreau sa stiti adevarul?Nu reusesc!Torul se misca,totul curge atat de repede...Am senzatia ca sunt in mijlocul unui vartej.Ma poarta cum vrea el.As vrea sa dansez,sa cant,sa aplaud.Nici asta nu pot.In jurul meu sunt prea multi ..."linistiti".Isi spun ziaristi.Nu vreau sa supar pe nimeni.Dar nu stiu despre ce scriu ei?Nu pot sa cred ca cineva scrie despre muzica,fara sa traiasca muzica.cred ca si pietrele din jurul stadionului ar reactiona.Noroc ca totul e betonat!Numai cei din stanga si dreapta mea stau cuminti,ca la un spectacol de versuri patriotice.Aplauda.Nici prea tare,ca sa nu atraga atentia,nici prea incet ca sa nu fie criticati ca nu participa.Si....THRILLER!Intreg stadionul e in picioare.Pana si vecinii mei.In sfarsit!Cant si dansez.Toata oboseala acumulata de-a lungul zilei se risipeste.Nu stiu cat timp a trecut.Nici nu cred ca as vrea sa stiu.Imi doresc ca aceste 2 ore sa tina i vesnicie.Michael e...diabolic!Dar ce se intampla?Michael cade sau se arunca in genunchi.Se culca pe scena.canta.dar....Unul din oamenii sai,sare sa-l ajute."Nu e nevoie",pare a spune el."Sunt doar putin obosit".Se ridica Oftez usurata.Este acelasi.Plin de viata.canta si danseaza face piruete parca ar fi fermecat de batul vrajitoarei din poveste.De unde atata forta?..."HEAL THE WORLD".Globul pamantesc,copiii...brichete,mii de brichete.Toti suntem cu mainile pe sus ,intr-o unica unduire.Michael tine in brate o fetita.Nu se putea sa nu fie si ea un personaj de poveste.O saruta>Incet,tandru.Imaginea de pe ecran surprinde bucuria acestui ...copil...mai mare.E fericit!Macar pentru o clipa e fericit!Nu ,nu este acesta sfarsitul.Mai canta."MAN IN THE MIRROR".Echipa pregateste zborul.mike multumeste trupei.Fiecarui im in parte.Da,se apropie finalul.Isi pune costumul de cosmonaut.Si casca.Inca mai canta.isi lasa viziera.Se aude doar melodia si..un nor de fum...si...pe cer izbucnesc artificiile.Ultima floare.Liniste.Prea multa liniste.Parca mai astept sa se intample ceva.Si totusi...lumea se indreapta spre iesire....

frumos scris...
imi place foarte mult cum redai emotia pe care ai trait-o..

asa este maria ...cuvintele au fost prea mult folosite de prea multi care habar nu aveau ce spun si vroiau doar sa arate cat de impresionati au fost ... dar pt ei a fost doar un show ...pt noi a fost magie ... a fost momentul in care mi s-a schimbat pt totdeauna viata ...