DANSUL VIETII

Nu pot scapa de luna.Razele ei blande dau la o parte perdelele noptii.Nici nu trebuie s-o vad-o racoroasa energie albastra cade peste patul meu si ma trezesc.Alerg de-a lungul golului intunecos si deschid usa,nu pentru a parasi casa,ci pentru a ma intoarce in ea."luna sunt aici!",strig.
"Bine",imi raspunde."Acum da-ne un mic dans".
Dar trupul meu incepuse sa se miste cu mult inainte de a spune ea ceva.Cand a inceput?Nu-mi pot aminti-trupul meu s-a miscat intotdeauna.Toata copilaria am reactionat la luna in felul acesta,ca lunaticul ei favorit;si nu doar al ei.Stelele m-au atras suficient de aproape ca sa vad prin lucarurea stralucirii lor.Si ele danseaza un bland dans molecular,care face atomii mei de carbon sa sara in timp.
Cu bratele larg deschise,ma-ndrept spre mare,care aduce in mine un alt dans.Luna,dansand,este in interior calda ca azuriul umbrelor de iarba.Cand valul se izbeste,aud inima pamantuluisi ritmul creste.Simt delfinii sarind in albul spumei,incercand sa zboare si ii simt aproape zburand cand valurile se ridica inalt spre ceruri.Cozile lor lasa in valuri arcuri de lumina ca o licarire.Un banc de pestisorise inalta stralucind argintiu in lumina lunii,ca o noua constelatie."Ah!",spune marea."Acum formam un intregm"
Alerg de-a lungul plajei,atingand valurile cu un picior si evitandu-le cu celalalt.Aud vag sunete-o suta de raci infricosati se ascund in gaurile lor.Dar acum ma grabesc:cand pe varfuri,cand alergand din rasputeri.Intors capul si un vartej nebulos spune:"Repede,acum,rasuceste-te!"Razand,aplecandu-mi capul pentru echilibru,incep sa ma invart cat pot de salbatic.Acesta este dansul meu preferat,pentru ca
ascunde un secret.Cu cat ma rasucesc mai repede,cu atat ma simt mai in largul meu.Dansul meu este numai miscare in afara,numai liniste in interior.Cat de mult imi place sa creez muzica,muzica neauzita care nu moare niciodata.Si linistea este dansul meu adevarat,coregraful meu de gratie,desi nu se misca niciodata.Sta deoparte si binecuvanteaza fiecare deget de la mana si fiecare deget de la picior.
Acum am uitat de luna,de mare si de delfini,desi sunt partas la fericirea lor mai mult ca oricand.La fel de indepartata ca o stea,la fel de aproape ca un graunte de nicip,prezenta marii se inalta stralucind de lunina.As putea fi inauntru pentru totdeauna,e atat de iubitoare si de fierbinte.Atinge-o numai o data,si lumina creste in liniste.Ma cutremura si mka emotioneaza, si stiu ca menirea mea este sa arat altora ca aceasta liniste,aceasta lumina,aceasta binecubantare este dansul meu.Iau acest dar numai pentru a-l darui iarasi."Repede,daruieste!",spune lumina.
Ca niciodata,incerc sa ma supun,inventand noi pasi,noi gesturi de bucurie.Deodata simt unde sunt,alerg inapoi spre deal.Lumina din dormitorul meu este aprinsa.Simpla ei vedere ma duce inapoi jos.Incep sa-mi simt inima zgrobita,totopeala in brate,sangele fierbinte in picioare.celumele mele vor sa danseze mai incet."Putem sa ne plimbam putin?",ma intreaba ele."A fost salbatic de placut."
"Sigur."rad,incetinind ritmul.
Rasucesc manerul rotund al usii,gafaindusor,fericit sa fiu obosit.Tarandu-ma inapoi in pat,imi amintesc ceva despre care ma intreb intotdeauna.Se spune ca stelele pe care le vedem deasupra nu sunt intr-adevar acolo.Luminii lor ii iau milioane de ani sa ajunga la noi si nu facem altceva decat sa privim in trecut,intr-un moment cand stelele acelea inca straluceau."Si ce face o stea dupa ce nu mai straluceste?",ma intreb."Poate moare."
"Oh,nu",imi spune gandul."O stea mi poate muri niciodata.Se topeste intr-un zambet si se preface inapoi in muzica cosmica,dansul vietii."Imi place gandul asta,ultimul pe carel-am avut inainte de a mi se inchide ochii.Cu un zambet,m-am transformat eu insumi in muzica.

voi ce ziceti?eu una sunt de parere ca are dreptate mai ales la final.

e foarte frumos...ai dreptate finalul e plin de adevar...

parerea mea este ca aceasta carte este inspirata din viata llui pentru ca multe i se potrivesc

Miana a scris:parerea mea este ca aceasta carte este inspirata din viata llui pentru ca multe i se potrivesc

cred..la fel ca si melodiile...

maria iti multumesc ca faci asta ...de fiecare data cand citesc cartea asta ma scufund in lumea aceea minunata a iubirii lui ...si desi nu credeam ca e posibil, de fiecare data il iubesc mai mult .... este poate inca o dovada ca pana si infinitul poate fi marit..extins ... pt a putea cuprinde iubirea pt el

ShadowMaster a scris:maria iti multumesc ca faci asta ...de fiecare data cand citesc cartea asta ma scufund in lumea aceea minunata a iubirii lui ...si desi nu credeam ca e posibil, de fiecare data il iubesc mai mult .... este poate inca o dovada ca pana si infinitul poate fi marit..extins ... pt a putea cuprinde iubirea pt el

ce cuvinte frumoase..

poate o sa radeti dar aceasta carte sta langa patul meu...nu ma sumt bine daca nu citesc din ea chit ca o stiu pe derost

de ce sa radem... sincer si eu asi face la fel daca as avea cartea

Miana a scris:parerea mea este ca aceasta carte este inspirata din viata llui pentru ca multe i se potrivesc

si eu am aceasi parere

Michael Jackson Dancing the dream
Visul- in pasi de dans

Constiinta se manifesta prin creatie. Lumea in care traim este, de fapt, dansul Creatorului. Cei care danseaza vin si pleaca, totul se petrece intr-o clipita, dansul insa e pentru totdeauna. Intr-unul din momentele mele de dans, m-am simtit atins de ceva sacru. Atunci mi-am simtit spiritul inaltandu-se si contopindu-se cu intreaga Creatie. Acestea sunt clipele in care devin Luna si stelele. Clipe in care sunt cel care iubeste si cel care se simte iubit. Sunt si invingator si invins. Stapanul si sclavul. Interpretul si cantecul. Informatia si detinatorul ei. Continuu sa dansez si totul se transforma in dansul vesnic al creatiei. Creatorul si creatia se unesc si devin un intreg al bucuriei, al fericirii maxime.
Si continuu sa dansez, si dansez, dansez, dansez pana cand nu mai ramane decat ... dansul